Ghid pentru alegerea schiurilor

Schiul este un sport frumos, iubit de multă lume, care se desfășoară atât pe pârtiile pregătite atent, cât și pe versanții montani cu zăpadă în stare naturală. Indiferent de tipul de schi practicat, pentru o experiență minunată și siguranță maximă, este foarte importantă alegerea unui echipament adecvat nivelului de pregătire, dimensiunilor corporale și tipului de schi pe care dorești să îl practici.

În acest ghid îți prezentăm tot ce trebuie să știi despre cum îți alegi schiurile ideale pentru tine!

Cuprins

• Scurtă istorie a schiului
• Stiluri de schi
  • Stiluri de schi pe pârtie
  • Stiluri de schi off-piste
• Cum îți alegi schiurile potrivite
  • Lungimea corectă a schiurilor
  • Alegerea în funcție de experiență
    • Schiuri pentru începători
    • Schiuri pentru intermediari-avansați
    • Schiuri pentru schiori experimentați
    • Schiuri pentru copii
  • Alegerea în funcție de pârtie și stil
    • Schiuri pentru pârtie și viteză
    • Slalom și slalom uriaș
    • All-mountain
    • Off-piste
    • Freestyle
    • Snowblades
  • Alegerea în funcție de caracteristicile schiului
    • Radius
    • Flexibilitate
    • Lățime
    • Profil: camber, rocker, flat
• Sfaturi pentru a avea mereu schiurile potrivite
  • Închiriere vs cumpărare
  • Schiuri second-hand
  • Schiuri universale
  • Întreținere și recondiționare
  • Când se schimbă schiurile

Foto: head.com

Scurtă istorie a schiului

Schiul este unul dintre cele mai vechi sporturi din lume, având origini ce se întind mii de ani în urmă. Primele schiuri au apărut din nevoia de deplasare pe zăpadă în zonele unde aceasta este prezentă o mare parte din an. Astfel, locuitorii din zone ca peninsula scandinavică sau Alpi, dar și din zona Asiei, au descoperit că folosirea unor plăci lungi de lemn le permite nu doar deplasarea pe plat pe zăpadă mare, ci și obținerea unei viteze mai mari pe zonele înclinate, un avantaj net față de rachetele de zăpadă, un fel de plase mari din lemn împletit sau piele folosite pentru a mări suprafața de contact cu zăpada.

Foto: ultimatehistoryproject.com

Primele schiuri au fost confecționate manual din lemn, iar pantofii erau prinși cu chingi. Lucrul acesta s-a schimbat de-abia la începutul secolului XX când schiurile au primit canturi metalice pe margine și legături automate, evoluția fiind apoi fulminantă până la modelele extrem de avansate de astăzi.

Ce e interesant e că din istorie s-au păstrat mai multe tipuri de schi. Pe de o parte avem schiul alpin, cel pe care noi, europenii de pe continent îl numim simplu schi, cu valențe doar spre coborâre și care are originile în Alpi.

În zona scandinavică însă noțiunea de schi se referă în primul rând la schiul de fond, ce folosește schiuri subțiri și lungi pentru deplasarea rapidă pe plat și pante mici, pantofii fiind prinși doar în vârf pentru a permite alergarea.

În Alpi și în America a devenit popular un stil de schi ce le combină pe acestea din urmă, telemark-ul, în care se schiază la vale, dar cu călcâiele libere, iar virajele se fac sub forma unei fandări specifice.

Foto: vintagewinter.com

Nu în ultimul rând amintim schiul de tură. De mii de ani unele popoare au folosit piei de animale pe talpa schiurilor pentru a urca cu ele pantele, apoi alunecând cu viteză la vale. Aici putem aminti tradiția schiurilor cu piei din munții Altai din China ce datează de peste 2-3000 de ani. Practica a fost preluată în secolul XX și de trupele de vânători de munte, iar schiul și pieile au fost folosite intens în cele două războaie mondiale.

Legăturile fixe folosite în schiul alpin modern au apărut prima dată în 1850, construită de Sondre Norheim în Norvegia, tot el fiind și inițiatorul noilor tehnici de viraj. Dacă atunci legătura consta în rădăcina de mesteacăn răsucită cu care se fixau bocancii, azi folosim clăpari cu legături fixe cu siguranță reglabilă, ce asigură protecția piciorului în caz de accident.

Azi schiurile sunt confecționate din materiale moderne cu tehnologii de ultimă oră. Toate schiurile de coborâre au canturi metalice. Structura lor conține materiale moderne cum ar fi diverse spume și fibre de sticlă sau de carbon care oferă un control excelent asupra caracteristicilor schiului încă de la proiectare. Totuși materialul de bază, folosit la majoritatea schiurilor de top, este tot lemnul, iar tehnologia de prelucrare a acestuia este acum mult îmbunătățită.

Ca disciplină sportivă, deși concursuri de schi existau probabil de multă vreme, putem localiza oficial nașterea acestui sport la nivel mondial odată cu înființarea în 1924 a Federației Internaționale de Schi și cu prima Olimpiadă de Iarnă ce a avut loc în același an în Franța la Chamonix. La ora actuală FIS se ocupă de toate tipurile de schi, alpin și nordic, dar și de snowboard.

Stiluri de schi

În acest ghid ne ocupăm de schiul alpin și îți oferim toate informațiile necesare pentru acesta. Pe lângă schiul alpin există și schiul nordic, cu discipline ce includ schiul de fond, biatlonul sau săriturile cu schiurile, dar acestea sunt discipline cu totul diferite, cu echipament specific și practicate de un număr foarte mic de amatori în țara noastră din cauza infrastructurii deficitare. Aceste discipline sunt însă mult mai populare decât schiul alpin în unele țări cum ar fi cele scandinavice, unde prin cuvântul schi se înțelege intrinsec schi nordic. Prin cuvântul schi la noi în țară și în alte țări cu tradiție bogată ne referim de fapt la schiul alpin, specific zonei.
În acest context, pentru a înțelege mai bine cum să îți alegi schiurile, îți vom prezenta aici principalele stiluri de schi, care te vor ajuta în alegerea schiurilor potrivite pentru tine.

1. Stiluri de schi pe pârtie

Slalomul special, regăsit și cu denumirea prescurtată SL, este o disciplină ce implică multe viraje scurte și dese printre jaloane, la o viteză mai mică decât restul disciplinelor.

Foto: skiracing.com

Slalomul uriaș, denumit prescurtat și GS (Grand Slalom), implică viraje mai largi și mai puține prin porți, dar vitezele atinse sunt mai mari decât cele de la slalomul special.

Foto: peakleaders.com

Super G (prescurtare de la Super Giant Slalom) este o disciplină ce implică foarte puține porți și o viteză extrem de mare. Este considerată o probă de viteză, spre deosebire de SL și GS care sunt considerate probe tehnice. Viteza însă este mai mică decât la Downhill, traseul fiind ceva mai virajat. Uneori se folosesc pentru Super G aceleași trasee ca la Downhill dar cu startul poziționat la o altitudine mai joasă.

Foto: zimbio.com

Downhill-ul este practic Formula 1 a schiului, coborârile fiind pe pante foarte mari, în linie dreaptă iar vitezele atinse sunt cele mai mari.

Foto: fis-ski.com

Ski Cross este o competiție catalogată de FIS ca fiind din categoria freestyle, dar o amintim aici deoarece schiurile speciale pentru aceasta sunt potrivite pentru condițiile de pe pârtiile amenajate deficitar din România. În această disciplină 4 schiori concurează pe aceeași pârtie de viteză, cu sărituri pe parcurs. Pârtia e înghețată iar vitezele mari, motiv pentru care e nevoie de schiuri foarte rigide.

Foto: valthorens.com

2. Stiluri de schi off-piste

Schiul de tură implică folosirea unor schiuri cu legături speciale și piei de focă pentru parcurgerea unor trasee pe munte ce conțin porțiuni plate sau în urcare. Varianta competițională este cunoscută ca schi-alpinism sau SkiMo; disciplina și-a făcut debutul la Jocurile Olimpice de iarnă Milano Cortina 2026.

Foto: ninasilith.com

All-mountain se referă la schiatul atât pe pârtie, cât și pe bucățile neamenajate din jurul acesteia, implică o combinație de pârtie și off-piste în procente variabile.

Freeride este stilul de schi exclusiv pe munte, în viteză mare, pe pante abrupte și uneori foarte periculoase, în mediu sălbatic

Foto: ski-kaprun.com

Big Mountain reprezintă schiatul pe fețele mari înzăpezite ale muntelui, pe pante mari, cu ruperi de pantă și sărituri și implică și trick-uri executate în aer.

Foto: blue-tomato.com

Park se referă la schiatul acrobatic în zone special amenajate cu rampe, balustrade și trambuline speciale de pe care se pot efectua multe trick-uri. O ramură distinctă e cea urbană în care trick-urile se efectuează folosind amenajările din orașe: scări, balustrade, garduri.

Schiul acrobatic efectuat pe obstacole naturale (stânci, fețe abrupte de munte) se mai numește și Backcountry Freestyle.

Foto: mountaincreek.com

Cum îți alegi schiurile potrivite

Alegerea schiurilor potrivite se face în funcție de un număr destul de mare de factori și de dimensiuni ce pot să fie greu de înțeles ca începător în acest sport, oferta de schiuri de pe piață fiind foarte mare. Ca urmare, îți prezentăm aici exact cum se aleg schiurile corect, indiferent dacă ai nevoie de o pereche de schiuri noi sau de schiuri second-hand.

1. Lungimea corectă a schiurilor în funcție de înălțimea schiorului

Foto: snowandrock.com

Lungimea este unul dintre elementele principale în alegerea schiului, dar nu se stabilește numai după înălțime. Pentru un model actual verifică în primul rând recomandarea producătorului și ține cont de greutate, înălțime, nivel tehnic, stil și teren. Reguli vizuale precum „până la bărbie”, „până la nas” sau „cât înălțimea” pot fi utile pentru orientare rapidă, dar nu sunt standarde universale.

Pentru un schior începător sau intermediar care schiază în principal pe pârtie, un reper tradițional este o lungime aproximativ până în zona nasului. La schiurile cu rocker nu aplicăm însă automat regula „mai lung cu 2-3 cm”: efectul rockerului și lungimea recomandată diferă de la model la model, iar tabelul producătorului are prioritate.

Dacă schiezi deja bine și ai un stil preferat, lungimea poate varia mult. În ghidul original din 2017 foloseam repere precum SL până spre bărbie, GS în jurul înălțimii schiorului și modele de viteză ceva mai lungi. Acestea rămân exemple utile pentru a înțelege direcția generală — schiuri mai scurte și agile pentru viraje scurte, schiuri mai lungi și stabile pentru viraje largi și viteză — dar geometriile moderne diferă considerabil între modele. Mai multe detalii găsești în capitolul Alegerea schiurilor în funcție de pârtie și de stilul preferat.

În freeride și Big Mountain se aleg frecvent schiuri mai lungi decât pentru utilizarea predominant pe pârtie, pentru flotabilitate și stabilitate; de exemplu, unele ghiduri actuale de producător recomandă pentru anumite game freeride aproximativ +5 până la +10 cm față de înălțime, uneori mai mult pentru rideri avansați. Este însă un exemplu specific de categorie, nu o regulă universală: greutatea, rockerul, lățimea și modelul concret contează mult. Pentru touring, un schi ceva mai scurt și mai ușor poate fi preferat când eficiența la urcare este prioritară.

Tabel Alegerea lungimii schiurilor

Toate aceste indicații de lungime sunt cu caracter informativ, cel mai important aspect fiind recomandările producătorului. Structura internă și forma schiului sunt foarte importante și pot modifica lungimea recomandată. Astfel, pentru schiurile noi este bine să consulți aceste recomandări ale producătorului.

2. Alegerea schiurilor în funcție de experiența schiorului

Trebuie să îți alegi schiurile corect în funcție de experiența ta. Un model de schiuri pentru experți va fi mult mai greu de controlat dacă ești începător, pe când un model de schiuri de începători va fi mult prea instabil și imprecis pentru cerințele unui schior avansat. Prezentăm mai jos cum alegem schiurile în funcție de experiență, ca să iei decizia cât mai ușor.

a. Schiuri pentru începători

Foto: beabroda.com

Dacă ești începător, este foarte important să alegi o pereche de schiuri adecvate nivelului tău: ușor de controlat, bine întreținute și compatibile cu legăturile și clăparii folosiți. Noutatea tehnologiei nu este un scop în sine; un model mai vechi poate fi o alegere bună dacă este în stare tehnică bună și potrivit schiorului.

Tot din acest motiv nu este recomandat ca începător să achiziționezi un model pentru experți. Deși acestea sunt mai performante, ele sunt mai greu de controlat, ajung foarte repede la viteză mare și reacționează mult mai violent la orice comandă.

Schiurile speciale pentru începători și schiurile pentru copii au o structură mai moale, reacționează ceva mai lent decât cele pentru avansați și nu sunt concepute pentru viteză. Sunt foarte ușor de controlat, au o amortizare bună și permit derapajele laterale.

Dacă vrei să schiezi în afara pârtiilor este bine să începi tot cu un model de începători, dar special dedicat acestui lucru și să stăpânești acceptabil tehnica de schi pe pârtie. E bine să alegi un model cu vârful ridicat, de tip rocker, care te va ajuta să stai deasupra în zăpadă mare.

De reținut că schiurile de începători sunt nepotrivite pentru viteze mari și viraje luate în forță, ele neavând stabilitatea necesară pentru a schia la nivel performant, pe pârtii dificile.

b. Schiuri pentru intermediari-avansați

Foto: head.com

Multe schiuri destinate schiorilor intermediari-avansați sunt construite pentru un compromis bun între manevrabilitate, stabilitate și precizie. De exemplu, pot fi mai reactive și mai ferme decât modelele de începători, dar rămân suficient de tolerante pentru viraje de raze diferite și pentru variațiile normale ale unei pârtii pe parcursul zilei. Unele modele sunt orientate strict spre pârtie, altele sunt all-mountain și permit ieșiri ocazionale pe zăpadă netasată.

Un schi mai stabil și mai ferm poate oferi unui schior cu tehnica potrivită mai mult control la viteză și pe pante mai solicitante, fără ca aceasta să fie o garanție de siguranță.

Multe modele din această categorie includ tehnologii avansate care le permit funcționarea perfectă atât în viraje strânse, cât și largi, amortizarea vibrațiilor, ba chiar și modificări de structură pentru a face față la diverse provocări.

Dacă știi deja să schiezi și te simți în largul tău pe o pârtie roșie sau chiar pe una neagră, schiurile potrivite pentru tine sunt cele pentru utilizatori intermediari-avansați.

c. Schiuri pentru schiori experimentați

Foto: head.com

Modelele race/performance și unele schiuri destinate schiorilor foarte avansați sunt proiectate pentru precizie, susținere și reacții rapide. De exemplu, un schi de slalom poate favoriza virajele scurte și energice, în timp ce un model GS sau de viteză este conceput pentru arcuri mai ample și stabilitate la viteză. Aceste caracteristici pot fi foarte eficiente în mâinile unui schior cu tehnica potrivită, dar cer mai multă precizie și pot obosi mai repede decât un model mai tolerant.

Nu toate schiurile pentru avansați sau experți sunt însă foarte rigide și nici nu se comportă la fel în afara pârtiei. Comportamentul pe zăpadă afânată depinde de lățime, profil, flex, geometrie și construcție; un schi performance de pârtie și un freeride pentru rideri avansați sunt produse foarte diferite.

Modelele de freeride destinate schiorilor avansați pot fi mai late, mai lungi sau mai ferme decât variantele orientate spre începători, dar configurația diferă mult între produse. În teren tehnic — de exemplu printre copaci, stânci sau pe pante abrupte — este esențial ca schiul să corespundă nivelului tehnic și să poată fi controlat în condițiile reale de zăpadă.

În competițiile reglementate de FIS se folosesc schiuri și echipamente care trebuie să respecte specificațiile disciplinei și sezonului respectiv. Aceste cerințe sunt distincte de simpla etichetă comercială „Race” de pe un model recreational. Pentru cerințele actuale de competiție consultă documentația FIS în vigoare; specificațiile se pot modifica între sezoane. Modelele de Cupă Mondială sau de nivel competițional pot avea construcții și setări diferite față de produsele de serie destinate publicului larg.

d. Schiuri pentru copii

Foto: gardenissima.eu

Pentru copii schiurile se aleg dintre modelele specifice pentru aceștia, respectând regulile de alegere pentru schiurile de adulți. Încă de la cele mai mici dimensiuni, există pe piață schiuri pentru începători, avansați sau chiar pentru copiii experți. De asemenea, există modele all-mountain sau de off-piste, chiar și de park.

Alegerea schiurilor pentru copii trebuie să o faci deci în funcție de nivelul lor de performanță, eventual împreună cu instructorul lor de schi, dacă nu schiezi și tu și ai nevoie de informații din domeniu.

3. Alegerea schiurilor în funcție de pârtie și de stilul preferat

Criteriile cele mai importante pe care trebuie să le ai în vedere când îți alegi tipurile de schiuri și dacă ești deja un schior avansat sunt tipul de teren pe care vrei să le folosești și stilul în care vrei să faci acest lucru. Iată mai jos ce trebuie să știi despre diverse tipuri de schiuri în funcție de utilizarea lor.

a. Schiuri pentru pârtii, de viteză

Foto: head.com

Cea mai mare parte a schiorilor preferă să schieze pe pârtii amenajate. Sistemele de clasificare a dificultății diferă între țări și chiar între domenii schiabile, așa că trebuie urmărite întotdeauna marcajele și regulile locale. În multe zone europene vei întâlni albastru, roșu și negru, iar în unele țări sau domenii apare și verde pentru cele mai ușoare pârtii. Culorile sunt utile ca orientare, dar nu trebuie presupus că aceeași culoare descrie exact aceeași dificultate peste tot.

Pe pârtie pot fi folosite practic toate tipurile de schiuri existente, fiind cel mai simplu teren posibil pentru practicarea schiului. Zăpada este bătătorită și nivelată așa că teoretic schiurile nu trebuie să plutească deasupra și nu trebuie să amortizeze obstacole de mari dimensiuni. Acest lucru este însă relativ și depinde de calitatea pregătirii pârtiilor. În plus, orice pârtie amenajată peste noapte se degradează până la finalul zilei, apărând zone cu dâmburi din zăpada adunată de la viraje, gheață, șanțuri etc. Reamenajarea pârtiei în timp ce pe aceasta se schiază este periculoasă, așa că ne putem aștepta în general după-amiaza la condiții ceva mai proaste decât la primele ore ale dimineții.

Schiurile pentru pârtie trebuie să le alegi și în funcție de dificultatea pârtiei și stilul de schi pe care intenționezi să îl practici.

Pentru pârtiile verzi, albastre și ocazional pe cele roșii se pot folosi cu succes schiurile de începători. Acestea au o structură mai moale, o lățime și o rază de curbură medie și permit controlul facil la viteze mici și medii.

Pentru pârtii mai dificile, un schior avansat poate prefera un model mai ferm și mai precis, adaptat vitezei și tipului de viraje practicat. Nu există însă o categorie de schi care să facă viteza mare „sigură” în sine; alegerea trebuie raportată la tehnică, condițiile pârtiei și modelul concret.

b. Schiuri pentru slalom sau slalom uriaș

Foto: head.com

Dacă ești schior avansat sau expert deja poți lua viraje în diverse stiluri. Poate preferi slalomul uriaș, cu viraje largi ce te duc în viteză mare spre bază sau slalomul special, cu viraje multe și strânse care îți supun corpul la schimbări dese de direcție și de accelerație și la senzații deosebite.

Pentru a aborda un anumit tip de viraj, scurt sau lung, raza de curbură a schiului (numită și radius) este un reper important, explicat la capitolul Alegerea schiurilor în funcție de radius. În versiunea originală din 2017 foloseam ca exemple aproximativ 10–14 m pentru schiuri orientate spre viraje scurte de tip SL și 16–20 m pentru viraje mai largi de tip GS. Aceste intervale rămân exemple istorice și nu definesc toate modelele actuale; geometria, lungimea și construcția schiului influențează comportamentul real.

De asemenea, lungimea schiurilor de slalom special și uriaș e diferită, cele pentru slalomul special fiind mai scurte.

Partea bună e că schiurile pentru avansați sunt în general destul de polivalente. Deoarece ele permit un anumit grad de derapaj, le poți folosi pentru mai multe stiluri de viraj. De obicei acestea au o rază de curbură medie, dar există modele ce au două raze de curbură și structura lor este astfel concepută încât să se comporte diferit în funcție de tipul de viraj și le vei găsi cu o indicație dublă de radius, de genul 12-17 m. Unele modele se pot transforma din schiuri de SL în schiuri de GS prin înlocuirea unor piese de amortizare, altele știu să facă acest lucru și singure.

Pentru performanță maximă este recomandată folosirea unor schiuri de competiție. Acestea sunt foarte rigide și virează pe raza pe care au fost concepute, cu un minim de derapaj. Le vei găsi de obicei cu denumirea de Race alături de indicativul cursei pentru care au fost concepute: SL, GS, Cross, SuperG etc.

Pe lângă schiurile de SL și GS deja prezentație, vei întâlni și alte tipuri de schiuri de competiție. Schiurile pentru Cross sunt schiuri cu rază mare, proiectate pentru viteză și stabilitate, dar foarte rigide și excelente pe gheață, terenul pe care se desfășoară competițiile de SkiCross. Schiurile de SuperG sunt proiectate doar pentru viteză în linie dreaptă și viraje extrem de largi, cu un radius imens de peste 40 m.

Trebuie să iei în considerare că schiurile de competiție sunt extrem de eficiente, dar controlul lor necesită efort mare și clăpari foarte rigizi, motiv pentru care, dacă nu ai o formă fizică excelentă și piciorul tău nu e obișnuit cu clăparii de cursă, îți recomandăm alegerea unor schiuri mai polivalente.

Menționăm aici și faptul că schiurile de competiție devin din ce în ce mai greu de controlat dacă calitatea pârtiei se deteriorează și apar denivelări. În schimb se comportă excelent pe porțiunile cu gheață.

c. Schiuri all-mountain pentru pârtii cu zăpadă afânată sau pentru pădure

Foto: head.com

În cazul în care nu te dai doar pe pârtie sau zăpadă tasată și îți dorești să ieși din când în când de pe aceasta și să ataci marginile cu zăpadă nebătătorită sau zonele de pădure din împrejurimi, ai nevoie de o pereche de schiuri potrivite pentru acest lucru. Este vorba de schiurile polivalente ce se găsesc în oferta majorității producătorilor cu denumirea de All-Mountain, potrivite și pentru zăpadă netasată sau zăpadă umedă.

Aceste schiuri urmăresc un compromis între comportamentul pe pârtie și capacitatea de a gestiona zăpadă variată sau netasată. În versiunea 2017 foloseam drept reper talie de aproximativ 85–90 mm sau mai mult pentru multe modele all-mountain; astăzi categoriile se suprapun mult, iar producătorii pot defini diferit zona all-mountain. Lățimea trebuie citită împreună cu profilul, raza, flexul și construcția modelului.

La aceste modele apar frecvent combinații de camber și rocker, cu grade diferite de ridicare a vârfului și/sau cozii, în funcție de cât de mult este orientat schiul spre pârtie sau zăpadă afânată.

Unii producători folosesc și indicații comerciale de tipul „80% on-piste / 20% off-piste” pentru a comunica rapid poziționarea modelului. Sunt repere utile, dar nu reprezintă un standard comun întregii industrii.

Ca regulă generală, o talie mai îngustă favorizează schimbarea rapidă de pe un cant pe altul pe zăpadă tare, iar o talie mai lată poate oferi mai multă flotabilitate în zăpadă afânată. Intervalele de tip 70–90 mm pentru pârtie sau 90–100+ mm pentru utilizare mai mixtă rămân doar orientative, nu limite fixe. Dacă trebuie să schiezi în zăpadă umedă situația depinde de starea acesteia, dacă e tasată sau nu, aplicându-se sfaturile de mai sus. În zăpadă umedă un rol important îl are ceara, care trebuie să fie pentru temperaturi de peste zero grade. În plus, ceara să va șterge repede de pe schiuri, așa că va trebui să refaci stratul după câteva zile de schiat. Dacă practici schiul de tură, zăpada umedă afectează mult aderența pieilor de focă, este bine să ai un set de schimb și să le tratezi înainte pe toate cu o soluție hidrofobă specială.

Trebuie precizat că toate schiurile din această categorie, indiferent de lățime, sunt concepute pentru a putea fi folosite în deplină siguranță și pe pârtie. Ele vin în general echipate cu legături fixe, la fel ca schiurile de pârtie, deoarece se presupune că și pentru accesul în afara pârtiilor se vor folosi tot instalațiile de cablu. Totuși, unii producători le oferă fără legături, pentru a avea posibilitatea montării de legături speciale de tură ce permit accesul și în zone nedeservite de instalațiile de cablu.

d. Schiuri pentru orice tip de zăpadă în off-piste

Foto: head.com

Dacă ai nevoie de o pereche de schiuri pe care să le folosești exclusiv în afara pârtiilor, producătorii oferă un număr mare de modele special proiectate în acest scop. Denumite și schiuri de freeride, dimensiunile lor încep cu cele din categoria all mountain, dar ajung în funcție de tipul de utilizare la lățimi de peste 120 mm în talie și la lungimi de peste 2 m.

Multe schiuri de freeride folosesc rocker în vârf și/sau coadă, adesea combinat cu o zonă de camber sub clăpar. Profilul diferă mult între modele și trebuie citit împreună cu lățimea, sidecut-ul și flexul; nu putem spune că rockerul a înlocuit aproape complet camberul. Un vârf mai lat și mai ridicat poate ajuta la flotabilitate în zăpadă mare, iar o coadă ridicată poate face unele modele mai ușor de pivotat sau de folosit switch.

Este util să separăm freeride de touring. Un schi de freeride poate fi montat cu legături alpine sau cu legături de tură, în funcție de utilizare și compatibilitate. Schiurile dedicate touringului pun de obicei mai mult accent pe reducerea masei la urcare, în timp ce modelele orientate prioritar spre coborâre pot accepta o construcție mai grea pentru stabilitate și amortizare.

Nici flexul nu urmează o singură rețetă: există schiuri freeride ferme și puternice, dar și modele mai tolerante, iar distribuția rigidității diferă de la un model la altul.

Alegerea schiurilor de tură este un compromis între eficiența la urcare și comportamentul dorit la coborâre. Un model mai ușor și mai îngust poate avantaja turele lungi și conversiile pe urcare, în timp ce un schi mai lat poate oferi mai multă flotabilitate și susținere la coborâre în zăpadă afânată. În versiunea 2017 foloseam ca exemple aproximativ 85–90 mm pentru orientare mai mult spre urcare, 90–105 mm pentru compromis și 105–120 mm pentru accent pe coborâre. Păstrăm aceste intervale doar ca repere istorice: oferta actuală este mult mai variată, iar alegerea trebuie făcută după masa schiului, zăpadă, teren, nivel și obiectivul turei.

În competițiile de schi de tură masa echipamentului este un criteriu important, dar dimensiunile și cerințele nu trebuie tratate ca valori fixe într-un ghid evergreen. În versiunea 2017 menționam, ca reper al echipamentului de atunci, aproximativ 150–155 cm pentru femei, 160–165 cm pentru bărbați și circa 65 mm în talie. Păstrăm aceste cifre strict ca exemplu istoric. Pentru utilizarea în competiție, verifică regulamentul ISMF valabil în sezonul respectiv, deoarece cerințele minime și regulile de echipament pot fi actualizate.

e. Schiuri pentru trick-uri și freestyling

Foto: head.com

Schiurile pentru trick-uri și freestyling reprezintă o categorie aparte, de nișă. Acestea se remarcă printr-o formă simetrică la ambele capete. Legăturile se montează în general fix pe mijlocul schiului, dar multe modele au indicate două poziții de montaj, atât pentru freestyle pe mijloc, cât și pentru o utilizare normală, ceva mai în spate.

Structura acestor schiuri nu este gândită pentru viraje, ci pentru amortizare maximă a impactului și pentru rezistență la lovituri. Ele sunt ceva mai moi, iar zona centrală este foarte bine întărită, de multe ori conținând un strat din cauciuc sau elastomer pentru absorbția șocurilor. Canturile sunt foarte rezistente, ele fiind concepute pentru alunecarea pe balustrade și alte elemente metalice. Greutatea e mică, pentru a fi ușor de controlat la trick-urile efectuate în aer.

Acest tip de schiuri pot fi împărțite în două categorii:
– schiuri de park, cu o lățime mai mică, 75-85 mm, concepute pentru trick-uri pe halfpipe, rampe și kick-ere de dimensiuni uzuale;
– schiuri de backcountry freestyle, concepute pentru sărituri de pe stânci în zăpadă mare, acestea fiind foarte late, de peste 120 mm și lungi, adaptate pentru cele mai adânci zăpezi afânate.

Schiurile din această categorie pot fi folosite și pe pârtie, chiar dacă au legăturile montate central, experiența fiind interesantă: sunt foarte ușor de rotit în toate direcțiile, iar mersul cu spatele e aproape natural! Nu sunt în schimb prietene cu virajele în viteză mare și cu gheața.

f. Schiuri de tip snowblades

Foto: summitskiboards.com

Un tip de schiuri apărute mai recent și care au câștigat o oarecare popularitate sunt cele de tip snowblades. Acestea sunt niște schiuri foarte scurte, cu o lungime sub 1 m.

Avantajul acestora este ușurința în folosire, învățarea alunecării și virajelor pe snowblade fiind extrem de rapidă. Sunt însă foarte instabile chiar la viteze medii, iar din cauza lungimii foarte mici a cantului ce vine în contact cu zăpada nu sunt foarte precise în viraje. Sunt o opțiune amuzantă și ludică a schiului, fără însă a oferi posibilitățile de viteză și viraje adevărate.

4. Alegerea schiurilor în funcție de caracteristicile acestora

În capitolele anterioare am folosit mai multe caracteristici tehnice ale schiurilor, în cele ce urmează vei vedea ce sunt exact acestea și cum influențează alegerea schiurilor.

a. Alegerea schiurilor în funcție de radius

Raza de curbură a schiului (cercul nu este desenat la mărimea sa reală)

Radius-ul sau raza de curbură reprezintă raza cercului pe care schiurile sunt concepute să vireze în mod natural, fără derapaj. Această valoare poate să difere de la 9-10 m până la valori de 50-60 m.

Cu cât schiurile au un radius mai mic, cu atât ele au tendința de a vira mai brusc atunci când sunt înclinate pe cant. Virajul pe raza de curbură este un viraj de tip carving perfect și rareori se întâlnește în realitate, fără niciun pic de derapaj, dar este modul natural în care un schi modern virează.

Radius-ul nu înseamnă că un schi nu este capabil să vireze mai strâns sau mai larg, doar că pentru a face acest lucru el va trebui să derapeze mai mult sau mai puțin. În funcție de nivelul tehnic pentru care este conceput schiul, el va derapa mai ușor sau mai greu. Astfel, schiurile de începători sunt foarte ușor de virat în afara razei lor de curbură, în timp ce schiurile de competiție tind să își păstreze raza și derapează mai greu (dar nu imposibil) în afara acesteia.

Tehnologia modernă a permis crearea de structuri care să permită schiurilor să aibă o rază variabilă, lucru întâlnit în special în gama de mijloc, pentru avansați. Astfel, în funcție de forța cu care apeși asupra schiului și de înclinația sa, el poate să vireze natural pe un cerc cu rază variabilă, lucrul acesta fiind specificat în caracteristicile tehnice. Vei găsi schiuri al căror radius e dat sub forma 12-17 m, ceea ce înseamnă că acele schiuri pot fi folosite atât la viraje de slalom cu raza de 12 m, cât și la viraje de slalom uriaș cu raza de 17 m.

Dacă o rază mică are avantajul virajelor ușoare și stabile, alunecarea în linie dreaptă e cu atât mai instabilă cu cât raza e mai mică.

Un radius mai mare este asociat, în general, cu viraje mai ample și cu o senzație mai stabilă în linie dreaptă, în timp ce un radius mai mic favorizează viraje mai scurte. În versiunea 2017 foloseam ca repere aproximativ 18–22 m pentru schiuri orientate spre viteză și valori de 40–50 m sau mai mult pentru anumite modele SuperG ori foarte specializate. Păstrăm aceste cifre ca exemple istorice, nu ca praguri actuale.

La schiurile moderne, raza înscrisă în specificații este un reper de geometrie, nu descrierea completă a virajului real. Raza efectivă depinde și de lungimea aleasă, flexarea schiului, unghiul de cant, profil și tehnica schiorului.

b. Alegerea schiurilor în funcție de gradul de flexibilitate

Structura internă a schiurilor poate fi mai moale sau mai rigidă, în funcție de tipul de utilizare. Rigiditatea structurii schiului e dată de flexibilitatea acestuia (flex în limba engleză). Fiecare tip are avantajele și dezavantajele sale și este potrivit pentru un anumit tip de schi, după cum prezentăm mai jos.

1. Schiuri rigide, cu o flexibilitate scăzută

Un schi mai ferm longitudinal și torsional poate oferi susținere, precizie și stabilitate unui schior puternic, mai ales pe zăpadă tare și la viteze ridicate. De regulă cere însă mai multă tehnică și forță pentru a fi flexat și controlat eficient.

Rigiditatea mare nu înseamnă automat comportament slab în zăpadă afânată: în freeride există și modele ferme, concepute pentru rideri agresivi. Lățimea, rockerul, distribuția flexului și geometria contează la fel de mult.

2. Schiuri moi, cu o flexibilitate mare

Un schi mai flexibil și mai tolerant poate fi mai ușor de gestionat pentru mulți începători și la viteze mici-medii, deoarece permite inițierea virajelor cu mai puțin efort și iartă mai ușor unele erori de tehnică.

Dar „flexibil” nu înseamnă automat „doar pentru începători”. Există modele freestyle sau freeride cu flex mai permisiv, iar performanța lor depinde de combinația dintre flex longitudinal, rigiditate torsională, profil și geometrie.

La viteză și pe zăpadă foarte tare, un model prea moale pentru greutatea și stilul schiorului poate deveni mai puțin precis; invers, un model prea rigid poate fi obositor și greu de exploatat. Alegerea corectă este cea potrivită riderului și utilizării, nu „cât mai rigid” sau „cât mai moale” în mod absolut.

c. Alegerea schiurilor în funcție de lățime

Principalele puncte de măsurare a lățimii schiului

O dimensiune foarte importantă a schiurilor este lățimea. Schiurile moderne de tip carving au lățimea variabilă, ele având o formă asemănătoare cu o clepsidră, mai late în capete și mai înguste la mijloc.

Când se vorbește despre lățimea schiurilor se ia în considerare lățimea acestora în mijlocul lor funcțional (waist în engleză), unde sunt cel mai înguste (acest mijloc nu se află neapărat la mijlocul lungimii acestora). În funcție de lățimea minimă în talie schiurile diferă foarte mult ca performanțe pe diverse tipuri de teren.

În versiunea 2017 foloseam ca repere aproximativ 70–80 mm în talie pentru multe schiuri de pârtie, 90–100 mm pentru modele mai polivalente și 100–120+ mm pentru zăpadă mare. Intervalele sunt utile pentru a înțelege direcția generală, dar nu sunt granițe fixe: segmentele actuale se suprapun mult, iar producătorii definesc diferit categoriile piste, all-mountain și freeride. Alegerea lățimii trebuie corelată cu terenul principal, tipul de zăpadă, nivelul schiorului și construcția modelului.

Diferența de lățime dintre capete (tip și tail în engleză) și talie dă radius-ul schiului, astfel că modelele cu un radius mai mare vor avea o diferență mai mică de lățime între capete și talie în timp ce modelele cu radius mai mic vor avea diferențe mai mari. Radius-ul nu este însă influențat doar de aceste dimensiuni, ci și de structura internă a schiului și de modul în care acesta se așază pe zăpadă.

În general lățimea schiurilor diferă între cele două capete, cu excepția schiurilor pentru trick-uri și freestyle toate modelele fiind mai late în vârf decât în coadă. Diferența poate fi însă variabilă. La schiurile de pârtie diferența este mai mare, pe când la schiurile pentru zăpadă mare coada e aproape la fel de lată ca vârful. În ambele situații geometria permite inițierea mai rapidă a virajului.

Pe pârtie bătută forma mai ascuțită în spate, denumită mai demult pintail, face ca lateralele schiului să fie deja direcționate în stânga și în dreapta. Astfel o înclinare a schiului într-una dintre direcții provoacă imediat o inițiere a virajului, schiul fiind deja pe o trasă laterală.

Pe zăpadă afânată fenomenul e invers, o coadă îngustă face ca zona din spate a schiului să rămână în zăpadă, ceea ce face ca inițierea virajului să fie mai dificilă și să necesite balans vertical. Dacă coada schiului e mai lată, aceasta nu se va scufunda în zăpadă atât de adânc și va permite un viraj mult mai facil.

La schiurile simetrice, cu aceeași lățime în ambele capete, este foarte ușor să inițiezi rotații, mersul și virajele cu spatele se pot face cu cu aceeași ușurință ca și mersul în față.

d. Alegerea schiurilor în funcție de profil

Dacă până acum câțiva ani schiurile aveau același profil lateral, denumit camber, în care mijlocul schiului era ceva mai înălțat decât capetele, ultimele tehnologii au adus modificări majore la acest aspect, scopul fiind ca schiorul să aibă un acces mai simplu în locuri și teren dificil. Iată cum alegem schiurile în funcție de profil.

Tipuri de camber și rocker la schiuri

Legenda culori: Roșu = camber, Alb = flat, Albastru = rocker

1. Ce înseamnă camber și ce rol are în alegerea schiurilor

Camber-ul este curbura naturală în sus pe plan vertical din structura schiurilor care ridică mijlcoul față de vârfuri. O pereche de schiuri fără greutate pe ele nu are talpa dreaptă, ci arcuită. În mod clasic, coada și zona vârfului schiului ating solul în timp ce mijlocul este suspendat în aer. La schiurile clasice, în momentul în care utilizatorul aplică greutatea pe legături, tot schiul va intra în contact cu solul cu excepția micii zone ridicate din vârf. Astfel forța de apăsare se distribuie controlat pe toată lungimea cantului, exercitând un efect mai mare asupra capetelor, cu rol decisiv în virare. Forma de camber clasic rămâne cea mai folosită și mai eficientă pentru schiurile de pârtie.

2. Ce înseamnă rocker și ce rol are în alegerea schiurilor

Odată cu apariția schiurilor pentru off-piste din ce în ce mai late și a materialelor compozite ușor de prelucrat, s-a constatat că forma camber-ului clasic nu este cea mai avantajoasă în zăpadă mare. Astfel, curbura în jos a capetelor le fac să aibă tendința de a se afunda în zăpadă mare în loc să rămână la suprafață, mica ridicare clasică a vârfului schiului nefiind suficientă.

A apărut astfel ideea de rocker și de early rise. Prin aceste concepte, vârful și coada schiurilor au fost curbate în sus mult mai mult decât erau până acum, rezultând inițial o formă asemănătoare cu patina unui balansoar, de unde și denumirea de rocker. Forma aceasta de camber inversat a fost folosită cu succes în zăpadă mare, pe pereții clasici din Alaska, după care a fost implementată încet și pe schiurile de larg consum în forme mai mult sau mai puțin moderate.

Multe schiuri orientate spre off-piste folosesc astăzi rocker sau early rise în vârf, uneori și în coadă. Cât de devreme începe ridicarea și cât de pronunțată este diferă mult între modele.

Rockerul reduce lungimea efectivă de cant care intră în contact cu zăpada tare și poate favoriza flotabilitatea și pivotarea în zăpadă afânată. Din acest motiv, numeroase modele polivalente combină rocker în vârf și/sau coadă cu o zonă de camber sub clăpar, pentru a păstra susținere și contact mai bun cu cantul pe zăpadă tare.

Model de schiuri cu rocker pronunțat la ambele capete – Foto: pinesandpoweder.wordpress.com

La alegerea profilului pornește de la utilizarea principală și de la recomandarea producătorului. Rockerul în vârf poate ajuta în zăpadă afânată și la inițierea virajului, iar camberul sub clăpar rămâne foarte util pentru susținere și contact cu cantul pe zăpadă tare. Nu există însă o regulă simplă de tip „rocker complet pentru munte / camber pentru pârtie”: multe schiuri actuale combină cele două profile în proporții diferite.

3. Ce înseamnă flat și ce rol are în alegerea schiurilor

Mult mai rare decât schiurile cu camber și rocker sunt cele flat, care se așază perfect plat fără greutate aplicată pe ele. Vorbim de o zonă plată a tălpii, deoarece și acestea au capetele ridicate mai mult sau mai puțin, în general fiind combinate cu un rocker ușor.

Schiurile plate au singurul avantaj că alunecă foarte ușor în lateral, acesta fiind motivul pentru care forma e preferată la modelele de park și freestyle. În afară de acestea, schiurile nu au zone plate de lungime considerabilă.

Sfaturi pentru a avea mereu schiurile potrivite

Până acum am prezentat caracteristicile principale ale schiurilor și cum trebuie alese în funcție de acestea. În cele ce urmează îți vom oferi sfaturi suplimentare despre cum poți să te asiguri că vei avea mereu schiurile potrivite.

1. Când închiriezi și când este momentul să cumperi o pereche de schiuri

Foto: crystalmountain.com

Achiziția unei perechi de schiuri este o investiție destul de importantă și nu e una pe termen lung: uzura nu le permite acestora o viață foarte lungă, de zeci de sezoane. Ele pierd iremediabil din material cu fiecare reparație și își scurtează viața, așa că închirierea poate fi o soluție. Să vedem în ce situație merită să închriezi schiurile și când merită să le ai pe ale tale, mai ales că ai nevoie și de clăpari, bețe de schi, costume de schi și echipament de schi. Clăparii și echipamentul de schi second-hand nu sunt o idee prea bună din motive de potrivire anatomică perfectă, dar și de igienă, așa că va trebui să ai în vedere și prețul clăparilor și a restului de echipament din magazinul de schi. Mai multe informații despre alegerea clăparilor în ghidul dedicat.

Schiurile tale personale sunt foarte importante dacă ai un nivel foarte bun de schi și preferi un setup personalizat. Poziția exactă a legăturilor, ceara folosită, unghiul în care au fost ascuțite canturile și talpa, toate sunt elemente foarte importante pentru cineva care vrea totul de la schiurile sale. În acest caz este recomandat să ai perechea (sau perechile) tale personale.

De asemenea, dacă schiezi des, aproape în fiecare weekend din iarnă, sau când mergi într-un concediu mai lung, de 1-2 săptămâni, chiar 3 săptămâni, an de an, recomandăm să îți alegi propriile schiuri, potrivite nevoilor și dimensiunilor tale. Este mai rentabil financiar să investești în perechea ta.

Transportul lor în țară este facil, iar, pentru concedii în afara țării, pe timpul iernii multe companii aeriene oferă posibilitatea transportului gratuit a unei perechi de schiuri, iar cu mașina acest lucru e simplu.

Dacă însă ești un schior ocazional și mergi la schi doar 2-3 zile pe an sau la câțiva ani, recomandăm închirierea unor schiuri. În acest caz investiția într-o pereche de schiuri proprii s-ar putea să nu fie foarte avantajoasă.
E important să ai în vedere, dacă mergi într-o stațiune aglomerată, pentru închiriere că există câteva riscuri: să aștepți mult, să nu găsești mărimea ta sau să dureze mult reglajele necesare.

Pentru cei pretențioși sau nesiguri despre tipul de schiuri potrivit lor, închirierea schiurilor poate fi și o variantă excelentă de a găsi schiul ideal. Poți închiria mai multe perechi până găsești modelul preferat, după care fie îl cumperi din magazin, fie poți solicita centrului de închirieri să îți facă un preț pentru schiul pe care l-ai folosit în cazul în care acesta este de vânzare.

Dacă ești începător și acum înveți să schiezi, închirierea poate fi o idee bună pentru că există riscul să nu îți placă sau să nu reușești să înveți. Dacă se întâmplă asta și ai investit într-o pereche de schiuri noi, va trebui să le vinzi la un preț mult mai mic. Așa că cel mai bine este să înveți folosind schiuri închiriate, abia apoi să alegi modelul potrivit ție.

Închirierea schiurilor este o soluție optimă și pentru copii, aceștia crescând de la un sezon la altul. Așa îi poți oferi schiurile potrivite mărimii și preferințelor lui fără a investi o sumă mare an de an și fără a te preocupa de vânzarea schiurilor anterioare. Iar cel mic va fi bucuros să își aleagă un alt model când mergeți la schi.

2. Schiurile second-hand, o opțiune pentru anumiți schiori

Foto: schiuri.wordpress.com

Oferta de schiuri de vânzare noi e foarte bogată, dar schiurile second-hand pot fi o opțiune bună în anumite condiții. Trebuie însă luată în calcul viața destul de scurtă a unei perechi de schiuri. Astfel, o pereche de schiuri second-hand sunt trecute probabil de jumătatea vieții lor. În plus, schiurile suferă în timp o degradare a proprietăților de flexibilitate, rigiditate torsională etc. Astfel că un schi folosit 2-3 sezoane la închirieri nu se va mai comporta nici pe departe la fel cum o făcea când era nou.

Pe de altă parte, prețul schiurilor second-hand este extrem de mic în comparație cu cel al modelului nou, putând ajunge chiar sub 25% din acesta.

Schiurile second-hand pot fi o soluție pentru cei care vor să aibă schiurile proprii, dar nu își permit să investească 200 euro pentru un pachet entry-level (schiuri+legături).

De asemenea, schiurile second-hand sunt o alegere bună pentru cei ce vor să învețe să schieze și sunt convinși că vor face asta repede și vor avea nevoie de o altă pereche.

Echipamentele de schi pentru copii sunt foarte bine vândute pe piața second-hand deoarece copiii cresc și ele rămân foarte repede mici. Schiurile de copii second-hand sunt o investiție bună, mai ales că uzura nu e foarte mare.

3. Schiurile universale, o soluție pentru începători?

Foto: skigoddess.co.uk

Chiar dacă majoritatea schiurilor sunt universale, gândite să fie folosite indiferent de sexul schiorului, unii producători oferă și modele de schiuri speciale pentru femei, în toată gama de la cele de începători până la cele de experți și de la cele de pârtie până la cele de off-piste serios.

Deși femeile pot la fel de bine să schieze și pe modelele universale, schiul de damă aduce anumite avantaje pentru ele față de schiul universal, în funcție de producător. Toate modelele feminine au în general o grafică schimbată, cu culori mai calde (roz, mov) și elemente specifice de design. Unii producători aduc și schimbări în structură pentru a le adapta la anatomia feminină. Astfel ei le fac mai ușor de controlat, din cauza forței musculare în general mai mici a femeilor, cu un grad de flexibilitate mai mare și mai tolerant. Unele modele feminine sunt disponibile și în lungimi mai mici decât cele universale, cum ar fi versiuni sub 150 cm.

În concluzie, schiurile universale sunt ok pentru începători și le poți utiliza cu încredere. Dacă ești femeie și dorești să te bucuri de toate beneficiile unui model de schi de damă sau ai înălțimea mai mică, recomandarea este să alegi, în măsura în care găsești, un model specific feminin. Apoi să te bucuri de ture faine pe schiurile tale.

4. Întreținerea și recondiționarea schiurilor

Pentru a funcționa în parametri și a le prelungi durata de viață, schiurile trebuie întreținute și recondiționate periodic și ori de câte ori e nevoie. Principalele operații efectuate sunt ceruirea, ascuțirea canturilor și reparația tălpii, precum și reparații de structură, efectuate mai rar. În afară de ceruire care poate fi făcută destul de ușor și acasă, restul este bine să fie făcute de un profesionist într-un atelier specializat.

Ceruirea schiurilor – Foto: skicrescent.com

Ceruirea este cea mai deasă operație de întreținere și singura care nu afectează durata de viață a schiurilor. Pentru o alunecare mai bună, o dată la câteva zile de schi este recomandată aplicarea unui nou strat de ceară pe talpă. Ceara este de mai multe tipuri, în funcție de performanțele la alunecare și de temperatura recomandată. Alege o ceară pentru temperatura corespunzătoare, iar dacă ai nevoie de performanță alege una de race, dar prețul este considerabil mai mare. Dacă alegi să faci această operație acasă, e necesar să ai în vedere că e posibil ca ceruirea să nu iasă la fel de lină ca cea realizată la un service specializat.

Ascuțirea canturilor

Ascuțirea canturilor este necesară cel puțin o dată pe sezon. Totodată, poți apela la ea de câte ori e nevoie, adică atunci când observi că schiurile nu mai țin în viraje pe gheață sau când observi că pe marginea canturilor a apărut bavură metalică. Fiecare ascuțire a canturilor elimină din material, așa că acestea nu pot fi ascuțite de prea multe ori. Viața unui schi e limitată în funcție de grosimea cantului la 10-20 de ascuțiri, la unele modele chiar mai puține, ceea ce înseamnă un maximum de 10 sezoane. Odată cantul subțiat, acesta se va rupe sau va ieși iremediabil din structura schiului. Canturile se pot ascuți și sub un unghi de 1-5 grade, ceea ce le face mai agresive pe gheață, dar mai puțin potrivite pentru începători. Odată ascuțite la un anumit unghi, este bine să păstrezi acest unghi și la viitoarele ascuțiri, altfel crește mult uzura.

Reparația manuală a tălpii – Foto: parkrecord.com

Reparația tălpii ar trebui făcută o dată pe sezon sau în cazul unor lovituri mai mari care se astupă greu cu ceară. Zgârieturile mici dispar cât de cât la ceruire pentru o perioadă. Pentru a repara talpa, după completarea cu material în zgârieturile mai mari, se elimină un strat subțire de material de pe toată talpa schiului. Astfel aceasta e nivelată, dar totodată și subțiată. Și această operație reduce din durata de viață a schiului, fiind posibilă până când se ajunge foarte aproape de partea acoperită a cantului.

Reparația tălpii prin adăugare de material

În caz de lovituri puternice cu bolovani pot să apară defecte de structură, delaminări, dezlipiri complete ale tălpii. Aceste defecte uneori se pot remedia, alteori sunt definitive. Pentru astfel de intervenții e bine să apelați la un profesionist foarte priceput.

Mașina de recondiționat schiuri

Reparația și întreținerea schiurilor se poate face manual sau la o mașină automată. Majoritatea atelierelor folosesc mașini automate pentru reparația tălpii și ascuțirea cantului, rezultatul fiind foarte bun. Pentru elemente suplimentare cum ar fi unghiul canturilor sau tuningul acestora, dar și pentru o calitate mai bună la detalii, poți apela la reparația efectuată manual, care are de obicei un preț mai mare.

Atenție! Ceruirea, ascuțirea canturilor și reparația tălpii ar trebui să le faci cel puțin o dată pe sezon.

5. Când se schimbă schiurile cu unele noi

După cum am precizat și în capitolele anterioare, schiurile sunt echipamente cu uzură mare și cu o viață ce poate să dureze de la 3-4 sezoane până la maximum 8-10, în funcție de cât de mult sunt utilizate. Acestea sunt expuse mereu la lovituri cu obiecte ascunse în zăpadă astfel că există mereu riscul de deteriorare definitivă a schiului teoretic chiar de la prima utilizare, lucru care se întâmplă totuși destul de rar.

Schi uzat cu cantul intern vizibil – Foto: skiracing.com

Ar trebui să schimbi schiurile cu unele noi dacă uzura lor este foarte mare. Semnele ar fi apariția cantului sub talpă pe marginea acesteia sau subțierea cantului foarte mult și eventual ruperea acestuia. De asemenea ar trebui schimbate în cazul unor lovituri care afectează profund structura, recomandare pe ți-o poate oferi un specialist care analizează schiurile și decide dacă există posibilitatea unei reparații durabile.

Poți să schimbi schiurile și dacă a apărut un model nou care te atrage și eventual mai recuperezi din preț vânzând schiurile tale vechi, dacă sunt încă în stare bună de funcționare.

Un moment bun să schimbi schiurile e și dacă ai progresat și ai nevoie de un model mai performant sau dacă te-ai decis să abordezi un alt stil de schi.

Acum, că știi tot ce trebuie despre alegerea schiurilor potrivite ție, îți rămâne să dai curs chemării pantelor înzăpezite și îți dorim să te bucuri de schiurile alese cât mai multe sezoane! Dacă ești începător îți dorim să înveți cât mai repede tainele acestui sport minunat! Schiatul pe pârtie sau prin zăpadă afânată oferă satisfacții deosebite și merită pe deplin investițiile materiale și de timp. Așa că ture faine și distracție plăcută în natură!