La inceput de mai vremea e numai buna de „barcelonit” la 22-24 de grade. Am avut 7 zile pline de descoperit cum e sa fii biciclist in Barcelona.
Imediat ce am patruns in oras cu autobuzul luat de la aeroport, am vazut cu o surprindere putin neplacuta palcuri de scutere si motociclete parcate peste tot. Primele 5-10 minute de oras chiar nu am vazut nici macar o bicicleta.
Am strambat intai din nas, apoi chiar m-am ingrijorat, eu speram sa fie un oras cat mai bike friendly care sa ma inspire ajunsa inapoi acasa.
Am ajuns seara asa ca am mers direct la hostel. A doua zi am luat-o la picior spre centru, nu inainte de a ne lua o caserola de fructe cu aspect de caise, dar mult mai acrisoare, suculente si racoritoare: Nisperos.
Dupa ce am traversat 2 strazi am inceput sa ne prindem care este marele „secret”. La ei orice drum pana la aprozar si inapoi e o mica drumetie. Fiecare straduta e in panta, cred ca erau si zone cu panta maxima de 20%.
Asa ca scuterele devin in acest caz alegerea cea mai eco si logica a barcelonezilor care nu stau in centrul orasului si in zona plajelor (zone cu teren plat). Ce-i drept ar fi fain sa fie si la noi mai multe scutere decat atatea masini in care merge o singura persoana.
Oricum, incepuseram deja sa vedem biciclete. Mai timid in cartierul in care stateam noi, dar din ce in ce mai multe pe masura ce ne apropiam de centru.
O data ce ajungeai in zona centrala (strada Rambla, parcurile mari, casa lui Gaudi, Sagrada Familia, etc) biciclistii erau in largul lor. In zonele aglomerate cu turisti se auzeau sonerii din toate partile, biciclistii aveau bun simt si nu mergeau in viteza, iar pietonii erau educati, se dadeau la o parte fara priviri pline de repros.
Am vazut cel putin o duzina de centre de inchiriat biciclete pentru turisti. Preturile variau de la 5 la 15 euro/zi. Ora costa cam la 3-6 Euro, asa ca era clar convenabil sa o inchiriezi o zi intreaga. Si erau promovate foarte bine. Inclusiv in hosteluri, prin afise prin oras (inclusiv la metrou) sau chiar prin personalul care statea la intrare si iti striga un salut de departe si te invita inauntru sa vezi bicicletele.
Nu in toate zonele sunt piste si nu toate strazile sunt in regula de frecventat de biciclistii care nu sunt foarte experimentati. De exemplu sunt strazi foarte stramte pe care abia incape o masina. Sau sunt strazi cu un strop mai largute, dar pe care daca incerci sa iti faci drum ca biciclist s-ar putea sa stai in drum pentru cei care sunt pe scuter si care nu se mai pot strecura printre masini din cauza ta.
Dar trotuarele sunt foarte largi si primitoare atat pentru pietoni cat si pentru biciclisti, iar bicicletele pliabile si biciclete de oras erau mult mai des intalnite, spre deosebire de Bucuresti, unde MTB-urile sunt folosite intr-o veselie pentru cursele in oras. Cei 250 de kilometri de piste de biciclete sunt numai buni si acopera cele mai importante zone ale orasului (se pot vedea pe harta aici).
Mi-a placut foarte mult sa fac turul orasului pe bicicleta. Desi a fost mai greoi pe strada comerciala Rambla, aglomerata cu turisti, a fost o idee grozava sa ne luam biciclete pentru restul orasului. Mai ales pe Montjuic, un deal care gazduieste si o frumoasa gradina botanica si o veche cetate de aparare in varf.
Este estimat ca aproximativ 19% din Barcelonezi (la 1.6 milioane de locuitori) au o bicicleta proprie.
Pe langa acestia, orasul pune la dispozitia rezidentilor circa 6000 de biciclete prin sistemul de bike sharing Bicing oferit in schimbul unui abonament de 46 Euro/an.
Ce ofera programul? 420 de statii in cele mai importante zone ale orasului. Bicicleta poate fi folosita pentru curse de maxim 30 de minute (timp masurat de la preluare pana la predare, la aceeasi statie sau la o alta). Asta pentru ca este gandita ca mijloc de transport, nu pentru timpul liber. Daca bicicleta este folosita mai mult de jumatate de ora se percepe o taxa de 0.7 E/ora pentru primele 2 ore. Daca se depasesc 2 ore taxa creste la 4.4 E/ora.
Cum merge programul? Iata cateva statistici oferite de ei: aproape 109.000 abonati, fiecare bicicleta este luata la plimbare in medie de 6 ori pe zi si calatoreste 830 kilometri/luna. Circa 600 de biciclete sunt la revizie tehnica in fiecare zi.
Mi-a placut faptul ca unele magazine de biciclete aveau si cateva biciclete de inchiriat. La centrul la care am fost noi, bicicletele aveau 6 viteze si erau foarte stabile (puteam merge fara ghidon, desi pe multe biciclete, mai ales de inchiriat, imi este imposibil). Mi-au placut foarte mult. Partea buna e ca erau productie locala, fabricate in Catalunya.
Mi-a parut rau ca nu aveam un aparat foto incorporat in ochelarii de soare ca sa pot fotografia tot ce voiam, mai ales „chestiunile” in miscare, precum biciclistii :). Cel mai mult mi-a parut rau ca nu am prins in poza un cuplu elegant pe biciclete olandeze si un grup de vreo 8 pusti din care cel putin 3 am reusit sa vad ca erau pe trotinete Razor gonind la vale si sarind su succes bordurile.
Pana o sa strang bani de ochelari Google, poate o sa ma invat minte sa imi iau cu mine mai des aparatul si poate sa il tin la indemana.
Mai multe poze puteti sa vedeti intr-un album pe pagina Facebook a Biciclopului. E o mica particica din Barcelona pe 2 roti pe care am descoperit-o eu cu foarte mare placere. Si bineinteles, o poza cu cea mai minunat-pantagruelica-delicioasa paella pe care am mancat-o vreodata :).